Chitara: scurt istoric și ce fel de chitare există

Chitara simplă, clasică, denumită astăzi și rece (pentru a o deosebi de cea electrică), este un instrument de o îndepărtată provenienţă în timp şi spaţiu. Ţările în care s-a stabilit şi a cunoscut strălucirea sunt Spania (care a preluat-o de la arabi) şi Italia, ajungând ulterior în ţările Americii Latine.

La prima vedere, chitara apare ca o vioară dilatată, dar cu conturul mai simplificat, cu gâtul mai lat şi mai lung, tastiera fixată pe el fiind divizată vizibil pentru a uşura digitaţia. Pe faţa instrumentului se află o deschizătură circulară, necesară propagării sunetului. În varianta de astăzi, după mai multe încercări de a face chitara un instrument din ce în ce mai bun, s-a ajuns la varianta cu şase corzi. Prin dublarea la octavă a celor şase corzi, s-a ajuns şi la chitara cu doisprezece corzi (în engleză, „double six”). Instrument ideal pentru acompaniament, chitara este capabilă să redea şi „singură” compoziţii de înaltă valoare muzicală, unele dintre acestea fiind chiar din cele dedicate altor instrumente.

Astfel, marele chitarist Andres Segovia ne-a demonstrat încântătoare performanţe din care nu au fost omise lucrări de J.S. Bach. Nu au lipsit nici solicitările directe din partiturile unor compozitori ca Rossini, Verdi, Berlioz, Mahler şi mulţi alţii. Cu un sunet rotund şi cald, chitara simplă degajă o poezie sensibilă şi o nobleţe aparte, distanţându-se astfel de agresivitatea metalică şi incisivă a chitarei electrice.

Ce fel de chitare există

Chitara clasică

Este instrumentul solo care interpretează o partitură muzicală, de obicei aparţinând muzicii clasice.

Chitara clasică este fabricată după un model vechi de 150 de ani. Primele modele au apărut în Spania și Italia, în secolul al XV-lea. Se utilizează în diverse stiluri muzicale: de la flamenco la muzica clasică, la folk și jazz.

Chitara de acompaniament

Poate fi atât chitara cu corzi metalice, cât şi cea electrică — cea din urmă fiind inclusă într-o formaţie, alături de o chitară bas, o orgă şi un set de tobe.

Chitara folk

Este cea cu corzi metalice, cu care interpretul se acompaniază. Cursul de pe Sonor.ro nu se ocupă de chitara clasică, ci de chitara folk, care foloseşte acelaşi limbaj ca şi chitara de acompaniament.

Chitara electrică

Chitara electrică este o chitară al cărei sunet este amplificat electronic. Aceasta are în componenţă anumite dispozitive electrice denumite adaptoare, care traduc vibraţiile corzilor în tensiuni de audiofrecvenţă ce vor fi preluate de amplificator. Acest model oferă confort — corzile fiind mult mai moi şi mai uşor de apăsat. Se pot obţine sunete clare, dar prin diferite efecte se pot obţine şi sunete distorsionate electronic, specifice muzicii rock.